Psalmul 119 (fragment)

Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui Dumnezeu
Şi Îl caută din toată inima mereu.
Care nu săvârşesc nici o nelegiuire,
Şi umblă în căile Lui, din iubire.

Tu ai dat poruncile Tale, pentru a le păzi.
O, căile mele la păzirea lor de ar ţânti!
Atunci eu nu voi putea roşi,
Poruncile Tale când le-oi privi.

Cu inimă neprihănită Te voi lăuda,
Când legile dreptăţii Tale, eu voi învăţa.
Orânduirile Tale vreau să le păzesc.
Nu mă părăsi de tot, atunci când greşesc.

Cum tânărul curată cărarea va ţinea?
Dacă după Cuvântul Tău nu se va îndrepta?
Te caut din toată inima mea,
Să mă abat de la porunci, nu mă lăsa.

Stâng Cuvântul Tău în inima mea,
Ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.
Când învăţăturile Tale le-mplinesc
De parcă aş avea toate comorile, mă veselesc.

Adânc, la poruncile Tale mă gândesc.
Şi cărăril Tale le am sub ochi, le privesc.
În orînduirile Tale mă voi desfăta
Şi Cuvântul Tău nu îl voi uita.