Psalmul 116

Psalmul 116

IL iubesc pe Domnul, caci El imi aude
Cererile, glasul si cind strig raspunde,
Si-a plecat urechea spre fiinta mea
De aceia toata viata-L voi chema.
Cind ma-nfasura-se a mortii legatori,
Si cind m-apuca-se de moarte sudori,
Eram prada vie la dureri, necaz,
Dar chema-i pe Domnul cu lacrimi pe-obraz:

-Doamne! mintuieste-mi sufletul! c-astept,
Esti plin de-ndurare, milostiv si drept!
Tu-i pazesti pe aceia fara rautate
Le arati indurarea si-a Ta bunatate,
Intoarce-ma Doamne la odihna sfinta
Sufletu-mi din moarte sa aiba izbinda!
Ochii mei din lacrimi si picioru-mi tine!
Pasii mei sa umble numai dupa Tine.

Caci in nelinistea in cari ma zbateam;
Inselatori si vicleni pe multi ii vedeam.
Era drept cind ziceam: "sint nenorocit"
Dar! de toti o Doamne Tu m-ai izbavit.
Cum as putea oare sa iTi rasplatesc,
Toata bunatatea ce imi daruiesti?
Voi nalta paharul! cel cu izbaviri
Laudind pe Domnul, cu adinci multumiri.

Si orce juruinta din cite-am facut,
Le-mplinesc pe toate, caci! IL iubesc mult.
Este scumpa moartea inaintea Lui
Pentru toti cei iubiti; fii Domnului,
Caci ei! lupta buna dus-au la sfirsit,
Toata alergarea lor s-a ispravit.

Asculta-ma Doamne! caci sint robul Tau,
Si doresc, ca nici cind sa nu fac ce-i rau!
Fiul roabei Tale! Tu m-ai deslegat
Ca sa-Ti aduc jertfe! caci esti minunat.
Da-mi din nou putere! ca plin de credinta,
Sa-mplinesc Stapine orce juruinta!
Si-n curtile Tale sa Te laud mereu,
Orisicind pe Tine, Dumnezeul meu!....Laudati pe Domnul!