Proverbele înţelepciunii

Ce-i înţelepciunea oare
Şi care-i esenţa ei?
Şi de ce-i aşa de mare
Căci fără ea, suntem goi?

O, adîncul n-o cunoaşte
Largul mării tot la fel
Şi totuşi, împărăţeşte
Prin minuni în fel şi fel.

Ea e tot, şi totul face
Căci ea este-n Cel Prea Sfânt
Care zi de zi conduce,
Mersul lumii pe pămînt.

Cu priceperea e soră
Cu cunoştinţa la fel
Cel ce n-are, să o ceară,
Căci e bună-n orice fel.

Ea a fost cu Creatorul
Cînd era tot - un pustiu
Şi cu ea s-a creat omul
Şi chiar tot, ce este viu.

Dragii mei, ce-nţelepciune
A primit Adam atunci
Cînd a dat la toate nume
Şi-n dar, sfaturi şi porunci!?

Căci ce funcţii minunate
Şi sisteme de-apărări
Pentru orice vietate
A dat Domnul în Eden!

De te uiţi, de la furnică
Şi pînă la elefant
Parcă simţi în tine-o frică
Cum lucrează Cel Prea-Nalt.

Ne-nconjoară-atîtea taine
Care, dacă le pătrunzi
Descoperi, o, cît de bine-i
Voia Domnlui s-asculţi!

Ea te scapă de la moarte
De la orişicare rău
Că-i putere, sănătate
Şi-un dar de la Dumnezeu.

Cu ea biruieşti oriunde
Orişicît ar fi de greu
Cere dar, înţelepciune,
Că-i un dar din Dumnezeu!

Ea te scapă de curvie
Şi de laţul celui rău
E puternica simbrie
Ca dar de la Dumnezeu.

O, dar, luptă-a o pătrunde
Cere-o şi o vei primi!
Căci te-ajută orişiunde,
Prin ea, tot poţi dobîndi!

Glasul ei încă mai strigă
Şi la orice poartă bate:
- Voi, copii, lăsaţi prostia
Şi cu drag, citiţi în Carte!

Mai munceşte pentru ea
Şi aşteapt-o căci apare
Şi apoi va rămînea,
Pînă ce Isus apare!

Numai cel ce-i înţelept
Ştie căci Isus revine
Tot mereu e conştient
Ca să facă ce e bine.

Da, Isus, vine-n curînd
Şi-n iubirea Lui cea mare,
El nu e indiferent
Ci ne strigă: "deşteptare!"

Staţi la porţi, mereu veghind
Spuneţi căci Isus, revine
Şi-n lucrarea Celui Sfînt,
Unge inimi cu iubire.

Preţuiţi înţelepciunea
Şi nu promovaţi prostia
Şi-apoi veţi vedea minunea,
Pîn´ va-ncepe veşnicia.

Peste tot ea va domni
Căci e din veşnica slavă
Şi-n curînd ea va veni
În deplina ei dovadă!
AMIN