PROMISIUNILE CĂLĂUZIRII

În pustiu Moise ceruse
Ajutor socrului său
Să-i arate calea bună
Dincolo de orice rău.

Dumnezeu Însuşi promite
Să ne ducă la păşuni
Şi la ape de odihnă
Prin cântări şi rugăciuni.

Vrea ca noi toţi prin smerire
Să alegem tot ce-i drept
Ascultând în toate cele
De Păstorul înţelept.

El promite să ne-nveţe
Cum s-alegem drumul bun
Chiar trecând prin suferinţă,
Dar cu slăvi ce-n veci n-apun.

Domnul nu ne-abandonează
Niciodată în pustiu.
El ne duce într-o oază
Unde nu e prea târziu.

Sfatul Său e-o voce dulce
Dar ades şi cu mustrări,
Când ne-abatem din credinţă
Pe lumeştile cărări.

Duhul Sfânt, El ne conduce.
Nu-L conducem noi pe El.
Ascultarea noastră-i sfântă
Cât timp Îl urmăm pe Miel.

El ne-a dat promisiunea
Unui drum cu totul nou
Unde vom avea izbândă
Doar cu-al Golgotei Erou.

Vom da piept cu lumi ostile,
Terorişti de orice fel.
Dar vom sta tari în credinţă
Urmărind al crucii ţel.

Dacă scop ni-i adevărul
Şi eliberarea Lui
Vom vedea că-n astă lume
Nimenea ca Domnul nu-i.

Prin supunerea deplină
Tatălui din cerul sfânt
Mielul ne-a adus Lumină
Ridicat viu din mormânt.

„Îndrăzniţi, ne spune Domnul,
În acest veac pervertit
Pe-ale Mele sfinte urme
Să călcaţi cu duh zdrobit!”

Iar când lupta se încheie
Şi El va veni napoi
Noi Îi vom ieşi nainte
Cu cântări şi spice noi.