PRIVIRI

Printre maldare de rele
Si prin rauri de necazuri
Intr-o viata marginita,
Plina de a lumii nazuri,
Imi inalt priviri spre stele
Si-mi reiau pacea pierita.

In regatul stelelor
Si in cerul cel de sus,
Sade pe un tron, in dreapta,
Un smerit de om, Isus.
El e rege-al regilor,
Caci a devenit cu fapta.

El, Isus, omul smerit,
Coborat-a pe pamant
Aducand cu El iubirea;
El ne-a dat al Sau Cuvant
-Dupa care a murit-
Ca ne-asteapta nemurirea.

Si S-a inaltat la cer,
-Dupa trei zile de moarte-
Pentru a le pregati locul
Celor ce sunt scrisi in Carte,
Sa nu fie vre-un stingher
Cand se va-implini sorocul.

De aceea, cand privesc
La tinutul cel inalt,
La imperiul lui Isus,
Ochii, cand spre cer ii salt,
Toate relele se-opresc
Si de liniste-s rapus.

Iar Isus, vegheaza-ntruna
-Dintre astrele ceresti-
Peste mine, peste toti.
Si tu, sus daca privesti,
La sfarsit vei lua cununa,
Caci atunci cand vrei si poti!