Privind spre zarea ce-i aproape

Privind spre zarea ce-i aproape,
Cu-a mea nădejde mă hrănesc,
Eu știu că Domnu-ndată vine,
Aștept pe El să-l întâlnesc.

Aștept cu dor sa văd venirea,
Să uit de tot ce-am suferit,
În Țara dincolo de soare,
În locul care-i pregătit.

Să uit de clipe-ntunecate,
Care m-au dus în nopți târzii,
Să știu ce-i zborul frânt de vremuri,
În țara lor ce-i în pustii.

Să uit de-adâncul ce-mi aduse,
Suspine multe ce le-am dus,
Din zorii vieții ce mi-ai dat-o,
Până-n al ei umil apus.

Privind spre ziua înălțării,
Doar cu speranță mă hrănesc,
Spre ea aici în orice clipă,
Ce-mi vine-n față... mă grăbesc.

Acasă vreau s-ajung în grabă,
Să fiu în veci vreau cu Isus,
Doar El mi-a dat puteri. . și ochii,
Mi-a ridicat mereu în sus.

În urmă vreau ca să rămână,
Al vieții valuri ce-au venit,
Să-mi ducă pasu-n larg de mare,
Să fiu pe cale rătăcit.

Să văd aș vrea Ierusalimul,
Ce mă așteaptă la apus,
Să-l. tin aș vrea mereu de mână,
Pe. Salvatorul meu Isus.

Privind prin negura de vremuri,
Un capăt văd ce-i la sfârșit,
De el mi-e inim-alipită,
E poarta către infinit.

Se va sfârși și suferința,
Și toate care m-au răpus,
Acolo-i numai fericire,
E veșnicia cu Isus.
Amin