Privim spre Golgota noi astăzi

Privim spre Golgota noi astăzi,
Spre crucea dusă doar cu greu,
Vedem pe ea cum din iubire,
Murea un Fiu de Dumnezeu.

Privim spre rănile din palme,
Spre sângele ce l-a vărsat,
Privim spre jertfa de pe cruce,
Prin care ne-a răscumpărat.

Se-aud ciocane-n depărtare,
O ce durere a răbdat,
Se-aud cum bicele trag brazde,
Pe spatele încovoiat.

Se-aud cum râd de El păgânii,
Ce hainele i-au împărțit,
Se mai aude rugăciunea,
Când pentru ei... a mijlocit.

Se vede urma ce-a lăsat-o,
De sânge plină pentru noi,
E urma care îi îmbracă,
Cu mântuire pe cei goi.

Se vede marea suferință,
Pe culmea dealului... de sus,
Prin care drumul către viață,
Îl deschidea prin ea Isus.

Privim azi dincolo de vremuri,
Care uitării nu a dat,
O jertfă sfântă ce adusă,
A fost de marele-Mpărat.

Privim spre ea și-n umilință,
La poala ei ne așezăm,
Ca să nu pierdem revenirea,
Cu toții azi ce-o așteptăm.

Chiar de se-aud atâtea șoapte,
Noi doar ciocanele-auzim,
Ce-L răstigneau pe-al nostru Mire,
Un dar suprem ca să primim.

Chiar de se-aud vești ce încearcă,
Să ne abată de la El,
Noi ascultăm doar de-o strigare,
Făcută de Emanuel.

Chiar de ne-arată astăzi lumea,
Sclipirea ei... noi vom urma,
O cale plină de durere,
Ce-n ceruri va sfârși... doar ea.

Nu vom opri cum niciodată,
Isus pe ea nu a oprit,
Vom alerga spre biruință,
Vom alerga spre infinit.
Amin