Privighetoarea

PRIVIGHETOAREA

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

Ascultaţi vă rog privighetoarea
Ce interpretări dumnezeieşti!
Cât de sus ridică ea cântarea,
Mai presus de glasuri omeneşti.

Pasăre măiastră, minunată,
Care cântă-n codri pe-nserat,
La veghere Domnul ne îndeamnă,
Să cântăm ca ea neîncetat,

Când pe cer coboară înserarea,
Când pământul pare adormit,
Toate dorm, doar ea privighetoarea
Îşi înalţă glasul fericit.

Printre ramuri pline de verdeaţă
Razele de lună strălucesc,
Iar privighetoarea îndrăzneaţă
Cântă slavă Tatălui Ceresc.

Pasăre nocturnă, vegheatoare,
Ea stă trează, cântă până-n zori,
Până când pe cer măreţul soare
Îşi arată faţa printre nori.

Să cântăm şi noi cu bucurie,
Să veghem, căci zorii vor veni.
Soarele măreţ din veşnicie,
Privegheaţi până-n măreaţa zi.

Duhul Sfânt cu dragoste ne cheamă
Fraţilor, să fim privighetori.
Să cântăm, să nu ne fie teamă
De sărmanii oameni muritori.

Îndreptaţi-vă cu toţi privirea
Şi urechile, şi ascultaţi.
Căci curând va fi pe nori venirea
Domnului, de-aceea privegheaţi.

Ascultaţi cum cântă pe-nserate
Minunatele privighetori.
Păsărele binecuvântate,
Ca nişte strune de viori.

Ele cântă chiar şi adormite,
Domnul ca să cânte le-a creat.
Ascultaţi ce glasuri fericite,
Ca în Paradisul minunat.

Să-nvătăm de la privighetoare,
Căci şi noi în noapte locuim,
Bată vântul cât ar vrea de tare,
Din cântare noi nu ne oprim.

Nu e numai noapte înstelată
Noi mai trecem şi prin încercări.
E furtună mare câteodată
Care ne aduce privegheri.

Dă-ne Doamne inimă aleasă
Să veghem şi să cântăm cu dor!
Prin necazul care ne apasă,
Aşteptând ivirea zorilor.

Amin