Privește spre ceruri, privește spre viață

Privește spre ceruri, privește spre viață, privește spre Domnul creștine mereu,
Și fii fară teamă, cu tine El este, cu El niciodată pe cale nu-i greu.

Privește spre soare, să poată cu raze, a ta El ființă mereu mângâia,
Ar vrea să te-atingă, cu dragostea vie, ce margini niciunde ea nu ar vea.

Privește spre zare, îndată răsare, cu razele vii timpul cel infinit,
Spre el astăzi pasul creștine pe cale, să fie în toate un pas doar grăbit

Cu inima larg azi deschisă spre ceruri, grăbește-te căci... El îndat va veni,
Și vrea să-ntâlnească a ta El privire, atunci când aici toate se vor sfârși.

Privește spre locul, ce-i plin de iubire, vre-o dat-al tău pas înspre el nu-l opri,
Aleargă cu vise mereu spre-mplinire, spre Cel care poate El vise-mplini.

Fii plin de credință, fii plin de speranță, spre-al vremii sfârșit tu aleargă acum,
Nu pierde nici timpul, în el doar aleargă, s-ajungi alergând la un capăt de drum.

Privește limanul el nu e departe, pe ape pășește-nainte privind,
Chiar dacă înalță azi mare-a ei valuri, vei trece de ele mereu alergând.

Chiar de-i tulburată, fii plin doar de pace, nu poate adâncul vre-o dat înghiți,
A ta el ființă de tu-ntotdeauna, pe mare spre ceruri mereu vei privi.

Privește creștine spre jertfa adusă, prin care iertare-ai primit tu în dar,
Acea suferință și astăzi ridică ea nori ce se-adună și orice hotar

Rămâi în picioare în vremi tulburate, mereu doar aleargă în timpul cel greu,
A Ta alergare ea nu-i părăsită, ea este pe-un braț de un viu Dumnezeu.