Privește râul rece...

Privește râul rece...

Privește râul rece, ce alunecă la vale,
Cu susurul lui blând, ce murmură ușor,
Nimic nu îl oprește, nimic nu-i stă în cale,
Se îndreaptă către mare, prin stânci de la izvor

Și uită-te în sus, privește curcubeul
În coloritul lui, întins multicolor,
Acesta-i legământul, acesta este semnul,
Lăsat de Dumnezeu, pe veci, pentru popor

Privește în jur cum crește pe câmpuri iară iarba,
Peste pământul cel îmbătrânit,
Și floarea crește... una după alta
Iar pomii cresc, de mii de ani la rând

Și iată spicul unic, ce pentru pâine crește,
Din bobul pus sub glie, la vreme pe hotar,
Este lăsat de Domnul, înțelepciune sfântă,
Să fie prelucrat, este un mare har!

Și uită-te in jur, cum boabele mărunte
Ascunse sub țarână o vreme, apoi mor,
Au timpul lor când cresc să fie strânse, rupte,
Și puse în hambar, iar unele în cuptor

Și uită-te la toate, la păsările în zare
Înalță mulțumiri, prin glas și cântul lor
Spre Cel ce pururea nu are, în veci asemănare,
Spre Dumnezeul Sfânt, Atotștiutor

Privește către zare, cum norii îi strânge vântul,
Să acopere arșița, de soarele torid
Și ploaia o aduce, să ude iar pământul,
Cu stropul plin de viață, atât de mult dorit

Și uită-te spre ceruri, imensa înălțime,
E bolta ca oglinda, ce-i fără de Cuprins,
În el ascunde templul și îngerii în cete,
Acolo este Domnul, e Regele Isus.

19.05. 2020
Floarea F.