Privește-mă Isuse

Privește-mă Isuse, și ia-mă azi de mână,
Să fiu mereu cu Tine, prin lumea cea păgână,
Ascunde-mă la pieptu-ți, odihna să găsesc,
Tu inima-mi ascultă, ce-ți spune... te iubesc.

Privește-mă cu milă, să trec biruitor,
De văile flămânde, să mă înghită vor,
Să trec de munți, de ape, ce-n fața mea se pun,
Când eu spre-Mpărăție, alerg pe-al vieții drum.

Privește-mă din ceruri, să simt privirea Ta,
Sub ea am ocrotirea, un adăpost mi-e ea,
Și nu lăsa pământul, să-mi fie așternut,
Vreau palma Ta să-mi fie, al vieții mele scut.

Priveștemă-n durere, Vindecător poți fi,
La Tine este harul, ce poate mântui,
Eu Doamne fără Tine, aș fi un rătăcit,
Aș fi de valul mării, la malul ei lovit.

Să nu-ți ei de la mine, privirea Ta de sus,
De nu ar fi spre mine, în lupt-aș fi răpus,
Isuse, o Isuse, doar Tu mă poți salva,
Puterea e la Tine, este-n privirea Ta.

Privește-mă Isuse, doar cu răbdarea Ta,
Sădește-o și în mine, să pot și eu răbda,
Căci vreau să fiu ca Tine, să am vreau chipul Tău,
Căci pentru mine Doamne, doar Tu ești Dumnezeu.
Amin