Priveste-ma!

Doamne priveste-ma!
Sunt in fata tronului Tau!
De aici din mocirla
din adancul hau
am venit cu sufletul ranit
stiind c-am gresit
sa te rog:fie-ti mila!
Lasa din plama Ta
un strop de sange sa cada
peste ranile mele.
Stiu ca si azi au putere
sa ierte,sa spele!
Ma doare pacatul,
ma-nghite pamantul!
Priveste-ma Doamne
cum ma bate vantul,
cum sapa adanc cu rafale-i reci,
cum ma-ngheata si-mi spulbera
de-mi lasa puterile seci!
O Doamne!Nimic nu sunt!
Nimic nu-i bun in mine
si n-am nimic in mine inocent!
O umbra bantuita de fantasme
si-un pumn de praf de jos
atata sunt!
Sunt un netrebnic pacatos
cu trupul frant de voci haine,
si nu-nteleg la ce folos
ramane viata asta-n mine
cand visele si ce-i frumos
alearga de la mine!
La Tine-i ultima speranta,
si daca si Tu ma respingi
omoara Tu a mea viata
ca fara Tine unde ajung in lumea asta blestemata?!
Macar o data de-ai deschide palma
de-asupra trupului ne-nsufletit si frant
ar fi de-ajuns un strop de sange sfant
sa ma ridice si sa-mi de-a iertarea.
Te rog Doamne:priveste-ma,
sunt in fata tronului Tau.