Privește către țintă

Privește către țintă, când vântul cu putere,
Înălță val din mare, sorbind a ta putere,
Privește după stele, în noaptea lungă, grea,
De după ele poate, o rază apărea.

Privește către soare, când nu vrea să răsară,
Pe nor din plină slavă, un Rege va apare,
El e lumina lumii, El poate lumina,
Cărarea către viață, ce-i chiar și-n viața ta.

Privește către zare, când soarele apune,
Și stai în depărtare, de-ntunecata lume,
Căci iată... izbăvirea, aproape este ea,
Să nu cazi de-oboseală, chear de-alergarea-i grea.

Privește către ceruri, nu sta în nepăsare,
Nu sunt clipele vieții, acum în depărtare,
Chiar de ești la răscruce, în urmă ea va fi,
De vei avea privirea, spre Cel ce va veni.

Ce minunat e harul, de a privi mereu,
Spre biruința care, o dă doar Dumnezeu,
Puterea este viață, puterea nu-i un vis,
Ea este o nădejde, un drum spre Paradis.

Privește către Domnul, și nu descuraja,
Când cei din jur te lasă, El e de partea Ta,
Cu cetele de îngeri, vei fi înconjurat,
De vei privi' nainte, aici neîncetat.

Păzit vei fi de soare, în mijlocul de zi,
De lună când în noapte, nu vei putea păși,
Udat de ploaia sfântă, vei fi tu în pustiu,
Căci Cel ce te păzește, e-adevărat, e viu.

La cârma vieții tale, e doar iubirea Sa,
Ce te-a salvat odată, când viața își dădea,
Răscumpărat prin jertfă, ai fost Tu de Isus,
Privește înainte, căci azi... e la apus.
Amin