Privesc spre cer

Privesc spre cer cu doruri de copilă
Şi mă întreb Isus, când o să vii
Mi-e dor, mi-e aşa de dor, de faţa Ta umilă
Ca să mă iei pe braţ, să mă mângâi...

Mi-e dor şi Te aştept cu nerăbdare
Să vii pe nori ca Fiu de Dumnezeu
Învăluit în slavă şi splendoare
Iar eu, atunci la piept să-Ţi stau mereu.

Mă lupt aici din val în val într-una;
De ce-i aşa, o ştii doar Tu, nu eu
Dar am speranţa că mai sus de stele
Asupra mea, veghezi Tu, Dumnezeu

E greu, dar merg cântând tot înainte
Aşa am învăţat că fost-ai Tu
Umil, smerit şi plin de bunătate
Iar eu ca Tine vreau să fiu oricând

Dar mă simt slab, lovit, mai cad pe Cale
Ţărână sunt şi-ades mă simt înfrânt
Dar Tu, stai în picioare în Mărire
De mână, ştiu, mă iei atunci când pic.

Te simt în val, Te ştiu şi în furtună
Sublima-Ţi mângâiere-n greu o văd
De-aceea merg chiar valul de se-opune
Căci Tu eşti lângă mine, aşa cred.

Mai dă-ne Doamne-un ceas de mângâiere
La toţi copiii Tăi ce trec prin greu
Speranţa noi cu toţi o avem la Tine
Din valuri să ne scoţi, numai Tu poţi.

Mai adă Doamne, vremuri de-altădată
Cu toţi să fim uniţi, simţind ca fraţi
Uniţi cu toţi de-o dragoste deplină,
Gata să fim, la cer să fim luaţi.