Privesc la cer...

Privesc la cer...

Privesc la cer si caut acele vremuri,
Cand toti uniti slaveam numele Tau
Privirea ne-ondreptam doar catre ceruri
Si tinta noastra era Dumnezeu.

O, unde-s Doamne, unde-s toti aceeia,
Care tanjeau dupa iubirea Ta?
Care doreau cu inflacarare sa cunoasta
Orice mister ce e-n imparatia Ta!

De ce sunt Doamne atatea piedici?
De ce atatea lacrimi curg mereu?
De ce ne lasi ca sa cadem pe cale?
De ce ne ridicam atat de greu?

Privim in lume cu durere,
O, Doamne nu putem vedea nimic bun
Caci valul de pacat e mult prea mare
Iar flacara credintei, s-a transformat in scrum!

Vedem acuma Doamne, pe toti cei dragi ai nostri
Ce la-nceput de cale, credinta Ti-au jurat,
Dar au gustat pacatul si au vazut ca-i dulce
Si-apoi cazand pe cale,nu s-au mai ridicat.

Furtuna le aduce tot ce-i murdar si putred
Pacatul ii orbeste din ce in ce mai mult
Viata lor se-ndreapta incet catre pierzare
Caci ai uitat de cruce si de iubirea-Ti mare!

Toarna-le Doamne-n suflet, o rara de speranta
Un strop de liniste, un pic de siguranta,
Sa lase calea lumii cu tot ce e pe ea
Cu dragoste sa vina din nou pe calea Ta.

Desi-i oneanu-n spume, si valul furtunos
Ajuta-i s-ancoreze pe tarmul glorios,
Si imbracati in pace sa te putem lauda
Pe veci in tara sfanta, pe veci la masa Ta!

Amin!!!!!