PRIVESC DIN NOU IN URMA...

PRIVESC DIN NOU ÎN URMĂ...

Privesc din nou în urmă, la viaţa de pribeag,
Doresc să-mi văd rodirea şi-al anilor şirag
Şi iar constat cu bucurie cum infinitul Har
M-a însoţit pe cale, mi-a fost cerescul Far.

Privesc iar înapoi şi n-am nici o-ndoială
Că sfântul Veghetor m-a scos din amorţeală
Când somnul m-a cuprins mi-a dat înviorare
M-a copleşit mereu divina-I îndurare.

Pe drum m-au înţepat perfizii spini ai urii
Atunci când răspândeam aromele Scripturii
Dar Medicul Suprem mi-a alinat durerea
Mi-a-nflăcărat din nou speranţa şi puterea.

Îl văd pe-al meu Păstor purtându-mă pe braţe
Când leul cel turbat venea să mă înhaţe
Prezenţa Lui slăvită îl alunga-n pustie
Prezenţa Lui mă binecuvânta cu energie.

Privesc din nou la urma vieţii-mi efemere
Şi-s fericit că n-am vrut faimă, nici avere
Averea mi-e în Cer; e-o scumpă moştenire
Prin care pot avea cu heruvimii înfrăţire.

Am fost izbit de valul privirilor trufaşe
Şi-am fost învăluit în flăcări uriaşe
Dar armele Luminii au stins înfirbântarea
Şi iar m-am avântat să-mi împlinesc lucrarea.

Privesc din nou în urmă şi cânt de fericire
Că Dumnezeu mi-a dat un duh de mulţumire
Şi am în suflet pace-n orice-mprejurare
Purtarea Lui de grijă mi-e sprijin pe cărare.

Adeseori ispite mi-au hărţuit umblarea
Dar de la Duhul vieţii venea iar apărarea
Îl las să lucre-n mine, să-mi dea călăuzire
Să pot continua cereasca-nvrednicire.

Mă uit acum ’nainte cu multă-ncredinţare
Şi ştiu că viitorul e-n mâna Lui cea tare,
Că Tatăl veşniciei îmi va-nsoţi toţi paşii
El ştie să-şi trateze cu dragoste urmaşii.

Îmi aţintesc privirea la slava viitoare
La Cel ce-i pentru suflet Neprihănitul Soare
Şi merg cu bucurie spre locul de răsplată
Să fiu pe veci cu El în Ţara mult visată.

24 Iulie, 2006