Privea Isac...

Privea în larg Isac dupa-o fecioară
În ziua când de tatăl fu-ndemnat
Şi aştepta răspuns la rugăciune
Deplin încredinţat şi îmbărbătat

Deplină îi era încredinţarea
Că tatăl va alege cel mai bine
El se supune, rabdă şi aşteaptă
Acea zi când o să fie mire

Stătea-n picioare prins de doruri parcă
După aceea ce-i va fi soţie
Şi-ar fi făcut parcă orice ca timpul
Să treacă iute până la întâlnire...

Mireasa străbătea cu greu pustiul
Zăduful zilei parcă o topea
Iar frigul nopţii nu-i dădea odihnă
Dar 'nainta într-una, nu se-oprea

Ştia că mirele cu drag aşteaptă
Ştia că datoria-i de fecioară
E ca să rabde şi să se supună
Să 'nainteze până la cunună

Şi 'naintau cămilele agale
Da-n depărtări nimica nu zărea
Eleazar o-mbărbăta adesea
Când fără de putere, rămânea

Privea podoabele trimise
De-acela ce pe veci o va mângâia
Şi îşi spunea, ''pustia tot va trece''
Iar eu pe veci de veci, voi fi a sa

Şi azi, Isac al nostru, Domnul slavei
Stă în picioare ca şi cel de-atunci
Şi-aşteaptă cu iubire şi ardoare
Să-Şi ia Mireasă de pe grele lunci

Priveşte Domnul , stă şi mijloceşte
Să ne ajute să ajungem sus
Cu o iubire cum doar El iubeşte
Ne vrea la sânu-I pentru veci de veci

Iar Duhul sfânt, Eleazarul nostru
Străbate prin pustiu mereu cu noi
Ne mângâie, ne ceartă, ne-ntăreşte
Ne luminează calea când sunt nori

Cu El de mână, ştim că vom ajunge
În Paradisul cel fără de nori
Dar noi, Mireasa, să păstrăm arvuna
Mahrama, undelemnul şi apoi,

Să aşteptăm pe Cel ce-a zis că vine
Căci va veni şi nu va zăbovi
Hai, vino Doamne, Te dorim Mesia,
Vino chiar astăzi de ce întârzii?!