Prinţul

Pe-ntinderea muntelui iată,
Un Prinţ c-o privire înaltă!
Vorbi-Ta cu mare putere
Mulţimea sorbea cu-adorare.

Ce voce măreaţă se aude,
Ce vorbe duioase El scoate,
Ce glas de Profet minunat,
Vorbeşte de locul prea-nalt.

Sorbea cu plăcere poporul,
Cuvinte ce deschi-sau zăvorul!
Mulţimea creştea mare-n număr
Hrănitu-ia acolo chiar Domnul.

Iar când cobora de pe munte
Un om plin de lepră pătrunde.
O-ntindeţi Tu mâna-Ţi slăvită!
-Şi lepra a fost curăţită

- Curat sunt de lepră, acum,
Vindecare mi-a dat-o în drum;
Acel ce se cheamă Isus,
Venind de pe munte de sus.

În cetate când Domnul apare!
Un sutaş îi mai iese în cale,
- O, rogu-te o vorbă să spui!
Vindecare a primit servul lui.

Mulţimea venea după Domnul
Însetaţi îl urma-Se norodul,
Căci puterea prin fapte-a vorbit,
Iar bolnavi vindecare-au primit.

Trecând cu un vas peste apă
Isus obosit adormise!
Un vând dă îndată să-nceapă
Ucenici speriaţi îl trezise.

Nu-ţi pasă că valul loveşte?
Nu-ţi pasă că-n mare pierim?
Atuncea Isus le grăieşte,
Credinţa o perdeţi pe drum.

Se ridică atuncea Profetul,
El ceartă chiar vântul şi valul.
Şi toate la un semn se opresc.
Căci El este Fiul Ceresc.

Şi azi se aude a lui voce
Te cheamă la El să-ţi dea pace.
Întoarce-te astăzi din lume!
De partea cealaltă ai nume.

Renunţă la nopţile negre,
La masa de idoli şi jertfe.
Căci toate ce sunt te destramă
Şi acopere fiinţa-n mahramă.

Te-aşteaptă un Prinţ sus în ceruri,
Să-ţi dea o cunună de lauri.
Şi atunci vei trăi veşnicia,
Uita-vei trecutul, urgia.

5/19/2003gl