Printre uscaturi rămase

Printre uscături rămase,
Poate-o floare înflori,
Raza soarelui îi este,
Harul ce nu va sfârși,
Crește și sub stropi de ploaie,
Căci o crește Dumnezeu,
Pentru El să o-ngrijeasca,
Nu poate să fie greu.

Printre vreascurile vieții,
Iarba poate răsări,
Viata este-n mâna Celui,
Ce îndată va veni,
Hotărârea este sfântă,
El se va-ngriji mereu,
De acel care se-ncrede,
Zi și noapte-n Dumnezeu.

Printre norii plini de ploaie,
Ochiul viu poate zări,
O lumină ce straluce,
Chiar și noapte de va fi,
Pentru cel ce stă de veghe,
Domnul nu va-ntârzia,
Ochiului curat... din ceruri,
Din lumină Sa-i va da.

O lucrare ce-i măreață,
Nimenea nu va putea,
S-o oprească... căci putere,
Numai Domnul poate-avea,
Face pietrele să strige,
Ca să fie cunoscut,
De acei care de Domnul,
Pân-atunci... nu au știut.

Face zorii ca să cânte,
Mută munții Dumnezeu,
Începutul și sfârșitul,
Stau mereu pe brațul Său,
Din iubire face marea,
Să ascundă valul greu,
Căci și marea se supune,
Glasului de Dumnezeu

Glasul Lui și azi se-aude,
Printre vremi ce au venit,
Ca să tacă El nu poate,
Timpu-n loc este oprit,
Viață dă azi tuturora,
Bucurii fără sfârșit,
El e Alfa... e Omega,
Rege, Domn în infinit
Amin