Printre lacrimile vieții

Printre lacrimile vieții, dacă vei trăi frumos,
Numai binecuvântare, îți va da Isus Hristos,
Lacrimile le va șterge, sus El le va transforma,
Pe-o cunună-n pietre scumpe, ce pe frunte-o vei purta.

Printre vremurile grele, de cu foc tu vei iubi,
Din înaltul cel de ceruri, o putere vei primi,
Truda-ți va fi răsplătită, străzi de aur vei vedea,
Cei ce rabdă pân-la capăt, de cer parte vor avea.

Printre-amarele suspine, de vei fi mulțumitor,
Pentru tine-ntotdeauna, va fi cerul un izvor,
Un izvor de fericire, un izvor de bucurii,
Căci săpat este în stânca, ce revarsă veșnicii.

Printre clipele durerii, ochii de vei ridica,
Printre norii suferinței, tu o mână vei vedea,
Îți va presăra cărarea, cu o urmă ce-o lăsa,
Pe un deal al suferinței, sub o cruce când urca.

Printre valurile-nalte, teamă nicidecum să n-ai,
Marea de e tulburată, în picioare tu să stai,
Glasul cerului oprește, vântul și furtuna grea,
Ca să poți pe marea-ntinsă, tu mereu înainta.
Amin