Prin valurile vieții

Prin valurile vieții, de nu voi rămânea,
Eu în picioare Doamne, să-ntinzi Tu... mâna Ta,
Ca să ajung la malul, de mine mult dorit,
Acolo unde soare, va fi un infinit.

De n-oi putea urcușul, să-l urc eu mai ușor,
Pe aripile Tale Tu să mă urci să zbor,
Să nu rămân Isuse, în praful cel de vânt,
Să fiu vreau doar spre ceruri, departe de pământ.

De n-oi putea nici plânsul, iubite să-l opresc,
Să faci ca eu sub lacrimi, mereu doar să iubesc,
Nu vreau amărăciunea, ea adăpost a-mi fi,
Eu vreau doar fericirea, din Tine... zi de zi.

Iar dacă-i tulburată, și marea-n fața mea,
La mal aș vrea Isuse, să-mi duci ființa mea,
Ca dincolo de valuri, eu doar să odihnesc,
Căci dincolo de valuri, pe mal... e loc ceresc.

Doar Tu să fii cu mine, când singur voi fi eu,
Când Tu ești lângă mine, departe sunt de rău,
Chiar dacă e amară, cărarea ce-o pășesc,
Cu Tine lângă mine, eu toate biruiesc.
Amin