Prin valea de suspine

Prin valea de suspine
autor. Diana G. U

Prin valea de suspine, de bice biciuit,
Urca Străinul care, era batjocorit,
Împins fără de vină, ducea o cruce grea,
În inimă iubire, El pentru toți avea.

Străpuns de spini pe față, pe pietre doar călca,
Lăsând o-nsângerată, El urmă-n urma Sa,
Lăsa în urmă slava, să moară-n locul meu,
Iertare să aducă, un Fiu de Dumnezeu.

Tăcea când din multume, doar pietre aruncau,
El mijlocea la Tatăl, pe deal când se-auzeau,
Ciocanele ce-n cuie, atunci l-au răstignit,
Tăcea ca Mielul care, era un Miel jertfit.

O dragoste mai mare, de-atunci nu sa văzut,
Nici milă... bunătate, cum Domnul a avut,
El ne-a adus speranța, în mântuirea Sa,
Pe Golgota în chinuri, când pentru noi murea.

În El găsim iertare, și azi... căci neschimbat,
E Domnul ce-n iubire, în gând El ne-a purtat,
E Cel care odată, păcat a devenit,
Ca fără de vre-o vină, să fie răstignit.

Să-i prețuim jertfirea, ce viață ne-a adus,
Un adăpost în vremuri, ce sunt azi la apus,
Să prețuim iubirea, și astăzi ce-o vedem,
Prin ea de sus coboară, un har... să-naintăm.
Amin