Prin valea cu umbre de-ți este azi pasul

Prin valea cu umbre de-ți este azi pasul,
Să u ai vre-o teamă, cu tine-i Isus,
Chiar dacă-i adâncă, să ai tu privirea,
Spre-acea izbăvire ce vine de sus.

Chiar dacă e lungă să nu uiți că vremea,
Ascultă de glasul de sus ce-i rostit,
Doar El poate vremea opri-n orice vale,
În mâinile Lui este tot ce-a-ntocmit.

De-ți este suspinul azi hrană pe cale,
Să nu uiți paharul ce El la băut,
Sa nu uiți povara ce-a dus-o odată,
Atunci când era prigonit și bătut.

Să nu uiți de jertfa pe cruce adusă,
Atunci când e greu drumul tău pe pământ,
Să nu uiți că singur nu ești niciodată,
Cu tine-i prezența Acelui ce-i sfânt.

Iar dacă vei trece prin locul durerii,
Să nu uiți că cerul te poate-alina,
Să nu uiți de dragostea plină... divină,
Ce poate-ntr-o clipă dureri vindeca.

Ea poate s-aducă fiorul iertării,
Să nu uiți de Domnul că ești tu iertat,
Și-acea bucurie ce-o dă mântuirea,
Nici jertfa prin care te-a răscumpărat.

Să nu uiți de stropii de sânge ce-odată,
Curgeau fără vină pe-un lemn blestemat,
Din fruntea străpunsă pe dealul Golgota,
Când Regele lumii era condamnat.

Chiar dacă vei trece pe drumu-ntristării,
Mereu bucuros pe-a Sa urmă să fii,
Sa nu uiți că Domnul la capăt te-așteaptă,
Pe urma lăsată de El să rămâi.
Amin