Prin vale-adâncă-mi trece pasul

Prin vale-adâncă-mi trece pasul,
Dar teamă n-am o clipă eu,
De sus mă întărește glasul,
Strigat de bunul Dumnezeu.

Răsare soarele îndată,
Când se așterne noaptea grea,
Cu raze-alungă orice șoaptă,
Puterea Lui s-o pot vedea.

Prin vreme grea mă trece viața,
Dar cerul stă în fața mea,
În urmă va rămâne greul,
Căci sunt pe urma ce-o lăsa,
Un Sfânt pe dealul fără milă,
Pe care sângele vărsa,
Ca eu în vremea tulburată,
Să pot mereu ușor urca.

Prin ceața deasă-mi trece calea,
Dar călăuză pe pământ,
În toate-mi este numai unul,
Mângâietorul... Duhul sfânt.

Răzbat și timpul ce se pune,
Mereu doar împotriva mea,
În urmă vremea grea rămâne,
Nu poate timpu-n faț-a-mi sta.

Prin arșiță trecut adesea,
Mi-e sufletul... să fiu căzut,
Nu va putea... căci eu odată,
Pe Dumnezeu l-am cunoscut.

Izvor de apă cristalină,
Pustiu-l face mai ușor,
Sa nu am aripile-nfrânte,
Să pot să mă înalț în zbor.

Sub nori de plumb mi-e fericirea,
Sunt străbătuți de visul meu,
Nu mă scufundă ploaia vieții,
De mână sunt cu Dumnezeu.

La pieptul Său mereu mă poartă,
Mi-e adăpost iubirea Sa,
Cu mila Lui mă înconjoară,
Sa pot mereu înainta.

M-alint cu frumusețea-i sfântă,
Sa fiu mereu doar bucuros,
Căci fericirea mi-este Domnul,
Cu El mereu sunt glorios. ,
Voi rămânea până la capăt,
Doar urma Lui stă-n fața mea,
Cu mine-i El întotdeauna,
În drum spre-Mpărăția Sa.
Amin