Prin univers Călătorind

Prin Univers călătorind
Mii de-ntrebări am ridicat,
Răspunsurile, bâjbâind,
În van, cu trudă, le-am căutat.

Umblând, odată, am zărit
O caravană în pustie
Ce avea mersul poticnit
Şi răspândea zvon de robie.

Ducea fiinţe-ncătuşate
În lanţuri grele, condamnate
Fără speranţă, pe vecie
Supuse altora să fie.

Iar soarele din miez de zi
Îi dogorea chinuitor.
Pe sub sprâncenele albii
Nemaisperând în viitor,

Priveau peste deşert oftând.
Şi totuşi îi încearc-un gând:
Poate din cei ce vin pe drum,
Măcar un om de-ar fi mai bun...

Zile în şir au aşteptat
Sub soarele nimicitor,
Poate-o să vină cel visat,
Eroul eliberator.

Şi într-o zi, în depărtare,
O umbră se ivi călare
şi-apropiindu-se creştea.
Văzură că un Prinţ era.

Venea pe-un cal alb, îmbrăcat
Cu strai frumos de împărat
Şi-n urma lui –alai regesc–
Vin oamenii care-i slujesc.

Toţi slujitorii-s îmbrăcaţi
În in subţire şi-s curaţi,
Fiindcă Prinţul i-a găsit
Şi-n sânge sfânt i-a curăţit.

Văzând convoiul, Se opreşte
şi-n jurul Lui milos priveşte
Cum robii istoviţi de chin,
În lanţuri grele, de-abia vin.

Ce preţ doreşti în schimbul lor?
Către stăpânul sclavilor
Se-adresă Prinţul, suflet blând,
Durerea robilor văzând.

Nici pentru banii lumii-ntregi
Nu te-aş lăsa să îi dezlegi,
Însă de chiar doreşti să-i ai,
Un preţ de sânge să îmi dai.

Atunci pe Fiul de-mpărat
Tristeţi de moarte L-au luat,
şi-a hotărât cu Tatăl Lui
Să dea salvare omului.

O, Tată, tu prin voia Ta
Eliberarea le-o poţi da,
Salvează-i pe aceşti trudiţi,
Căci de Cel Rău au fost robiţi

Şi Prinţul S-a apropiat,
Din lanţuri i-a eliberat,
Ia curăţat de tot ce-i rău
Le-a dat veşmântul cel mai nou.

S-a pus apoi în locul lor
şi s-a supus durerilor,
Bătut de cei răi şi zdrobit,
Până la sânge-a suferit.

Deşi durerea I-a fost grea,
El a răbdat, căci ne iubea.
Din dragostea-I nespus de mare,
A părăsit ceru-n splendoare.

O, Doamne, ce sunt eu pe lume?
Un fir de praf fără de nume,
Cu mâna Ta m-ai modelat,
şi duh de viaţă mi-ai suflat.

În locul meu ai suferit,
Isuse, moarte şi durere,
Cu sângele-ţi m-ai izbăvit
şi m-ai dat drept de înfiere.

Tu ai plătit în locul meu
Cu trupul Tău nevinovat
Scăpat din lanţul celui rău
În sângele Tău mai spălat

O, Prinţ, care din zări albastre
Văzut-ai lanţurile noastre,
Ai coborât şi ne-ai căutat
În tina lumii de păcat.

Luând ca noi, trup omenesc,
Lăsându-Ţi tronul Tău ceresc,
Spaţiu şi timp ai acceptat,
Să ne-nţelegi cu-adevărat.

Îţi mulţumesc frumos, Stăpâne,
Că, între toţi ce-s pe pământ,
Ai avut milă şi de mine,
M-ai îmbrăcat cu-al Tău veşmânt.

August 12 2002 gl