Prin toate ce mă treci

Prin toate ce mă treci astăzi Isuse,
E harul ce de Tine e adus,
E dragostea ce curge ea șuvoaie,
E-o pregătire de-a ajunge sus.

Prin vale-mi scuturi Tu a mea ființă,
De praful răzvrătirii ce s-a pus,
Ca eu să fiu mai blând în orice vreme,
Nu doar atunci când soarele e sus.

Sub flacăra aprinsă curge zgura,
Ce nu mă lasă Doamne ca să fiu,
Cum Tu ai fost odată printre fiare,
De cel rău ispitit într-un pustiu.

E-un foc ce l-ai aprins doar din iubire,
Curat s-ajung fără de zgură sus,
Acolo unde nimeni... niciodată,
Murdar nu va ajunge scump Isus.

De vântul ce-i suflat de a Ta gură,
Din inimă alungi tot ce-i ascuns,
Și ura... rautatea care mie,
Din inimă... o parte mi-au cuprins.

Căci Tu iubești adânc a mea ființă,
Și-atunci când ploaie-aduci Tu peste ea,
S-o speli de-a lumii grea fățărnicie,
Căci loc în cer nicicând nu va avea.

Prin toate ce mă treci... este iubire,
E calea ce mă duce către cer,
E drumul sfânt... curat... spre nemurire,
E drumul către porțile de fier.