Prin negurile vremii, prin greul ce l-ai dus

Prin negurile vremii, prin greul ce l-ai dus


Prin negurile vremii, prin greul ce l-ai dus,
Au fost minuni şi semne, căci Domnul te-a condus,
Cu tine-a fost în noapte, dar şi în zori de zi,
El te-a iubit întruna, mereu te va iubi.

Chear dacă multă vreme, ai fost batjocorit,
Israel... Domnul Slavei, El nu te-a părăsit,
Ți-a fost și călăuză, în drum spre Canaan,
Pe brațul Cel Puternic, departe de duşman.

Aşa-ți vorbeşte Domnul, Cel ce te-a întocmit,
Israel... nu te teme, de El eşti prețuit,
Prin ape de vei trece, nu te vor îneca,
Prin foc dacă vei merge... , nu arde flacăra.

Prin câte lupte oare, şi valuri ai trecut,
Chear şi-n adâncul mării, El Domnul ți-a fost scut,
Când Faraon cu oastea, spre tine s-a pornit,
Doar Dumnezeu din ceruri şi-atunci te-a izbăvit.

Încrede-te Israel, încrede-te mereu,
În Stânca care-i tare, căci ea e Dumnezeu,
Spre ea privește-ntruna, din ea ai fost cioplit,
Dar şi la gura gropii... când El te-a izbăvit.

La fel şi astăzi Domnul, lucrează în popor,
El ne călăuzeşte, cu-al Duhului fior,
Prin valurile grele, de-ar fi ca să răzbim,
Cu Domnul nostru mare, noi astăzi biruim.

Şi chear de-ar fi ca drumul, să fie tot mai greu,
Nădejdea noastră vie, e doar în Dumnezeu,
Nimic nu ne-nspăimântă, pe calea ce-am pornit,
Cu noi mereu e-Acela, care ne-a izbăvit.