Prin multe vremuri mă treci Doamne

Prin multe vremuri mă treci Doamne, prin cele reci ce-s și pustii,
Să scuturi toată uscăciunea, să înverzesc până Tu vii.

Aduci atâtea ploi Isuse, din norii furioși ce sunt,
Ma scuturi prin furtuni pornite, de-orice țărână de pământ.

Mă treci și prin zăduf de soare, căci vrei să fiu un bob mai greu,
Să nu fiu pleava care cade, un rod bun vrei să fiu mereu.

Să fiu eu Doamne-ntotdeauna, doar gata pentru acea zi,
În care vii pe nor din slavă, mireasa pentru a-ți răpi.

Ma duci ca să cunosc adâncul, ca să cobor de pe-nalțimi,
Lucrezi chiar și l-a mea răbdare, când prigonit sunt de mulțimi.

Isuse tu ma treci prin toate, căci zgura vrei să o topești,
Și eul meu îl treci prin grele, căci Doamne vrei să îl zdrobești.

Tu vrei să am haina curată, cu lacrimi să o spăl mereu,
Ca să nu aibă nici-o pată, când vei veni sfânt Dumnezeu.

Să fie alba-n clipa care, Tu vei veni sa ma răpești,
Dar astăzi prin aceste vremuri, ce-s grele... Tu... mă pregătești.

Chiar dacă plâng în pregătire, te rog Isuse nu opri,
Această prelucrare care, ma duce a te întâlni.

Chiar dacă-mi este-adânc suspinul, să cureți vreau ființa mea,
Ca eu să fiu în toate gata, pe Tine a te-ntâmpina.