Prin multe valuri și suspine

Prin multe valuri și suspine, adesea Doamne m-ai trecut,
Dar printre ele eu pe Tine, și-a Ta iubire-am cunoscut.

M-ai dus prin valea-ntunecată, ca să cunosc lumina Ta,
Ce luminează doar o urmă, ea duce sus... mergând pe ea.

Prin multe zile fără soare, pe brațul Tău Tu m-ai purtat,
Ca să îmi dai a Ta răbdare, să te aștept neîncetat.

Mi-ai dat puteri să stau pe stâncă, doar în picioare Domnul meu,
Și-atunci când vântul sau furtuna, făceau să-mi fie drumul greu.

Prin multe clipe-apăsăoare, Tu m-ai trecut adeseori,
Ca să mă-ncred numai în Tine, strigând, privind de după nori.

Căci după ei e numai soare, e biruința după nori,
Un cer e locul ce deține, doar prețioasele valori.

În fața mea înalți și munții, dar Tu avânt îmi dai mereu,
Să zbor și eu cu Tine Doamne, să pot străbate tot ce-i greu.

Și azi pășesc pe-ntinse ape, dar nici-o clipă nu mă tem,
Când marea valuri iar ridică, privesc spre cer suspin... te chem.

Prin Duhul Tău simt eu fiorul, care îmi vine-n ajutor,
Ca să rămân în rândul celor, ce urcă... mulți... când doar cobor.

Prin har divin am biruință, căci Tu mă ții sub harul Tău,
Să pot vedea a Ta iubire, și mila cea de Dumnezeu.
Amin