Prin jertfa suferinței Tale

Prin jertfa suferinței Tale,
Răscumparai al Tău popor,
La capătul de alergare,
Să fie-n cer locuitor.

Prin trupul Tău zdrobit pe cruce,
Izvor de dragoste săpai,
Ce se revarsă chiar și astăzi,
Căci izvorăște el din Rai.

Prin mâinile însângerate,
Și fruntea sânge ce-a gustat,
De groaza morți-ntunecate,
Atunci Tu Doamne ne-ai salvat.

N-ai vrut niciunul ca să piară,
Tu pentru toți doar ai luptat,
Desculț pe pietrele tăioase,
Ce răni adânci ele-au lăsat.

Prin bicele fără de milă,
Ce te-au brăzdat... o Dumnezeu,
Ne-ai dat un cer ca moștenire,
Odihnă doar la pieptul Tău.

Ne-ai dat o vie primăvară,
Cu-o adiere de un vânt,
Mereu doar cald și o răcoare,
Ca roua-n zori de pe pământ.

Ne duc pe culmi de bucurie,
Acele pietre ce-au lovit,
În trupul Tău când de pe margini,
Ai fost mereu batjocorit.

Ai luat asupra Ta păcatul,
Dar și povara cea mai grea,
Să fim azi slobozi către Țara,
Ce-ai pregătit-o-n slava Ta.

Tăcerea Ta de altădată,
Când celor mici erai supus,
Ne-aduce-n lupte biruință,
Și numai pace ne-a adus.

Căci suferință Ta Isuse,
Doar pentru noi Tu ai răbdat,
Să fim azi liberi de robie,
Robia Tu ai îndurat.
Amin