Prin grădina Eden cu miresme divine...

…Prin grădina Eden cu miresme divine...
Apare cochet și tiptil din frunzișul umbros
Sub formă de șarpe… fără nici o rușine
Vicleanul satan cu planuri mârșave, haine
Și lângă Eva se așază la picioare frumos…
... Și au scânteiat mărgăritare în ochii ei…
Căci solzii lui strălucitori i-au fermecat privirea
Și el… i-a pus din solzi la gât și în urechi cercei
Șoptind… cea mai frumoasă ești dintre femei
Întunecându-i conștiința… și gândirea…

…Știu, am auzit… că tu n-ai dreptul în grădină
Să mănânci din pomi... roadele înmiresmate
Ba da… eu pot mânca căci sunt aici regină…
Doar dintr-un pom n-am voie. În el este toxină
Dumnezeu ne-a spus că în fructul lui e moarte…

…Și Eva în strălucirea lui înfășurată…
Simți cum lingușitor o îmbrățișa mai tare
Iar dânsei îi plăcea nespus că este răsfățată
Cu mângâieri și vorbe dulci ca niciodată
Eu știu. Nu vei muri. Aici e o taină mare…

…Negreșit că Dumnezeu ceva îți ascunde
Și trezind în ea dorința o mângâie pe păr
Tu vei pricepe secretele adânci, profunde
Binele și răul vei cunoaște în câteva secunde
Și ea întinse mâna mușcând cu gust din “ măr ”

…Din brațul Evei șarpele sări atunci grăbit
Așteptând să se sfârșească catastrofa lumii
Stătea ascuns… privind la jertfă încolăcit
…Iar buzele divine sorbeau din sucul otrăvit…
Urmărind-o atent cu ură încleștându-și pumnii.

…Unde ai fost Adam? Eu prea demult te aștept
Sunt singură… și ea-i întinse din fructul interzis
Și… a mâncat și el simțind un gol imens în piept
Și a început să plângă… că ce vedea… e drept
Căci ochii la amândoi atunci li s-au deschis…

…Plângeau în hohote zdrobiți de-o grea durere
Șarpele e vinovat! ... și s-au grăbit să-adune frunze
Goi suntem! … Și ei șorțuri și-au făcut din ele
Rușinea să-și ascundă prin umbrele stinghere
Ștergând otrava neascultării de pe buze…

…Un râs viclean răsună în mijlocul grădinii…
Și ca un ecou pulsează-n conștiința lor bolnavă
Cu ochii lui sticloși și cu amprentele minciunii
Cel rău și astăzi încă își mai încordează pumnii
Împrăștiind prin lume gustul dulce de otravă…

Dar din veșnicii… din cer veghează Dumnezeu
Căci El prin prisma dragostei la timpul hotărât
S-a coborât la noi în chip de prunc prin Fiul Său
Să vindece durerea tragediei… făcută de cel rău
Pe crucea Golgotei omenirea toată îmbrățișând.

*******