Prin bunatatea Lui

Prin bunatatea Lui

Nu prin merite sau fapte, sunt primit azi la altar,
Cand spre marea-mi bucurie, se prezinta cu mult har.
Caci El ma cunoaste bine, cum aduc in fata Lui,
Jertfa ce am pregatit-o pentru slava Domnului.

El de sus priveste azi, cat de mult inaintez,
Cum ma duc pe calea Lui si daca aici veghez.
Vad in juru-mi bunatatea-I neconditionat lasata,
Ce-mi atinge inima si o face mai curata.

Imi arata zi de zi, cat de bun este cu mine,
Si ma face sa tresar, la altar cand El revine.
Vrea sa-mi spuna deslusit, ca in toate ma cunoaste,
Si fiinta mea asteapta, dincolo de zari albastre.

Nu sunt vrednica acum, dar strig plina de iubire,
Sa grabeasca sa m-ajute si sa scap de vechea fire.
Caci prin bunatatea Lui viata mi-a lasat sa vina,
Si mi-a zis: Mai stai asa, doar putin o sa ramana.

Cel ce randuieste totul a stiut ca-s muritor,
Slab si plina de dorinta sa Il vad venind pe nor.
Sufletul care l-a pus sa-l pastrez in curatie,
Vrea acasa, sus la El, acolo in vesnicie.

Si daca am bunatatea-I, ce precede indurarea,
Voi urca la altar jertfa, cu lauda si inchinarea,
Spunand cat este de bun, fara sa fi meritat,
S-a-ndurat de a mea viata si totul El a schimbat.

Dar ma rog sa nu ma lase sa am zile-ntunecate,
Sa dea raza-I de iubire si sa fie luminate.
Sa primeasca a mele lacrimi dorind sa-i marturisesc,
Ca nu-i nimenea ca El si c-atata Il iubesc.

Il graiesc cu-a mele soapte, cum faceam de-atatea ori,
Sa se-ndrepte usurel, coborand mai de cu zori.
Sa nu se lungeasca timpul si sa fie a mea rabdare,
Cum a fost si-n alte zile, pusa la grea incercare.

Si eu stiu ca ma asculta si-mi aduce mantuire
Doar un pas de fac spre EL, cu credinta si iubire
Si El doi se va grabi ca sa faca inspre mine,
Ca e bun si ma-ntareste si ma ia cand El revine.


Amin