Primul Cuvânt

Te-ai Întrebat prietene vreodată
Cum apăru-ta omul pe pământ?
Cine i-a dat structura minunată
Şi cine la-nvăţat primul cuvânt?

Cum a ştiut omul ca să vorbească
Şi primii paşi cu cine i-a pornit?
Cine la învăţat ca să trăiască,
Şi cum ajunse-atât de iscusit?

Cine-a creat pământul cel bogat
Care hrăneşte-atâta vietate,
Cămara lui cum nu s-a terminat
Te-ai întrebat aceasta scumpe frate?

Pământul este plin de vietăţi
Şi toate sunt de Dumnezeu create.
Doar omul singur are două vieţi
Căci numai el trăieşte după moarte!

Sfârşitul celor sfinţi nu e pământul
Ci lumea cosmică, locul etern;
Poate că azi pe mulţi îi poartă gândul
Dar veşnicia fi-va un Eden!

Aşa ne-a spus odată Creatorul
De-aceea Şi-a trimis Fiul în lume
Ca să ne-arate înspre ceruri drumul
Să moştenim cu El cerescul nume!

El a suflat în om duh de viaţă
Şi a sădit în el iubirea sfântă,
Iubirea dă valoarea la speranţă
Iubirea-i armonia pregătită!

Iubirea este cheea dimineţii
Care deschide fiinţa omenească
Iubirea dă la om tot senul vieţii
E o poruncă sfântă şi cerească!

Fără de dragoste n-ai să vezi cerul
Aşa a spus Cel ce-a adus iubirea,
Descoperă dar astăzi adevărul
Şi vei trăi pe veci tu nemurirea.

Iubitul meu de vrei ca să cunoşti
Şi să primeşti răspuns, la ce nu ştii
În Cartea sfântă poţi ca s-ă găseşti
Răspunsul, cu priviri la veşnicii!

05.12.2008gl