Primavara secetoasa,

Primavara "secetoasa"

Nu pot sa - intorc privirea catre Tine
Nu pot a-mi ridic genunchiul din pamant
Iar sufletu-i mai greu de cum e plumbul
Mananc gunoi si ma hranesc cu vant.

Ma zbat in lucrurile trecatoare,
Vremelnice si fara de folos
Ma lupt cu fiare, iar in mine moare
Tot ce-i sadit cu dragoste-n Hristos

Stiu ca in El am viata, nemurire
Dar daca flacara iubirii mi s-a stins
Vreau sa ma-ntorc n-apoi la ce nu piere
Si vreau sa vad in mine-un Duh aprins.

Vreau ca sa vad in mine dragostea dintai
Ca sa ma vindec azi, de tot cei pamantesc
Ma iei cu Tine, in mine sa ramai
Pe drumu-ngust, din lume... indraznesc...

E primavara si in mine seceta e mare..
Desi...
Nar trebui sa fie caci soarele nu-i asa de tare
Dar sunt secatuit de vapaia care imi strapunge inima
Si sufletul e lihnit dupa racoare...

Mie sete si nimic nu-mi stampara dorinta ...
Sunt gol ....i oricea-s pune, tot mi se vede neputinta
Frunzele nu-s suficiente s-acopar viata mea murdara
Si setea ma usuca, simt cum ma rapune, ma omoara ....

Tata, daca as putea sa ma apropii si sa vad splendoarea Ta
Daca as putea sa ma ridic, sa zbor de-aici spre slava Ta
Un cuib ca pasarea mi-as face acolo unde-i tot senin
Si pe-naltimi as sta mereu ,indragostit " lipit de Tin"...
05.04.2007 Goghi