Prietenului meu

Prietenului meu
de Octavian Sarb

M-am tot gandit la tine,
In zilele aceste,
Dorindu-ti numai bine.
Dar, binele ce este?

Sa fie viata lunga?
Sa fie `navutire?
Mai mult, sa fie langa
Acestea, si cinstire?

Dar fara sanatate,
Avea-vom bucurie?
Dar pot acestea toate,
S-ofere implinire?

Un gol avem in suflet,
Nimic nu-l poate umple!
Dar stiu c-al lui rasunet,
Se stinge-n raul umblet.

De-aceea omenirea,
Azi nu mai sta s-asculte,
De soapta, care firea
O cauta-n zari oculte.

Doar, cel cinstit cu sine,
Mai are o speranta,
Rugand “Pe Cel ce vine”
Sa schimbe-a lui viata.

Si-n loc de bogatie,
De slava pamanteasca,
Sa-i dea o vesnicie,
De glorie cereasca.

O inima curata
Zidita de Hristos,
Prin jertfa Lui, ti-e data,
Primeste-o ca prinos!

Oradea 04 Ian 2010.