Prietenul bun

Te simți prăbușit, de toți părăsit. .
De prieteni de formă ai fost amăgit. .
Le-ai spus slăbiciunea și-n ea te-au lovit;
De-acum nu mai crezi în prieteni!

Pe singurul prieten ce nu te-a trădat,
L-ai dat la o parte și-apoi L-ai uitat,
A ta întristare pe umeri ți-ai luat;
Ești sigur că nu-l vrei ca prieten?

O, suflet iubit ce în duh ești zdrobit,
De ce să mai suferi căzut, părăsit,
Când chiar lângă tine acum s-a ivit?
De ce nu-L accepți ca prieten?

O, spune-i Lui totul, povara ta grea
Ce-o porți pe-ai tăi umeri, îL lasă s-o ia,
Să-ți șteargă din ochii udați lacrima!
N-ai vrea să-L accepți ca prieten?

El are un nume etern, glorios,
Mesia, Isus, Salvatorul, Hristos,
Prietenul bun, minunat și frumos,
Nu-i nimeni sub cer Lui asemeni!

De El nu vei fi niciodat' amăgit
Și nici chiar în rană mai tare lovit,
De El niciodat' nu vei fi părăsit,
Căci El îți va fi veșnic prieten!

Rămână trecutul un praf efemer,
În marea uitării-aruncat fie el!
Ce-a fost, a trecut, nu contează defel:
De astăzi îL ai ca prieten!