Prieteni lui Isus

În două vorbe vreau săţi spun
De-acel ce este veşnic bun,
De-a Lui lucrare pe pămât
Şi cît de mult El nea iubit.

El a venit din strălucire
Ca să ne-aducă mântuire,
Şi i-a găsit în lumea-aceasta
Pe-acei ce n-aveau ce mânca

Pe cei orfani, bolnavi şi orbi,
Pe cei ce-au fost în viaţă robi!
Pe cei trudiţi şi-mpovoraţi
El le-a vorbit: - Îmi sunteţi fraţi

Aceştea sunt ai Lui iubiţi
Şi –odată vor fi răsplătiţi!
Cu sfinţi se vor bucura
Acolo sus în slava Sa.

Deci aţi găsit prieeni dragi
Cine-s ai Domnului urmaşi
Ai lui prieteni pe pământ
Ce nu se clatiă de-i vânt.

Băgaţi de-seamă cum gândiţi
De vreţi cerul să-l moşteniţi
Grăbiţi-vă de al vedea
Pe-acel ce vine ca o stea.

Ce v-aş mai spune dragi mei
E să nu fi-ţi voi farisei
Daţi hrană celui cei flămând
Să nu mergeţi pe drum cârtind

Legaţi voi răni însângerate
Alinaţi inimi întristate,
Căutaţi-l pe acel lovit
Pe cel bătut şi chinuit.

Mai un cuvânt ce am de spus
Ce vă va duce-n ceruri sus!
Să vă rugaţi mult dragi mei;
Dar nu rugi ca de farisei.

Ci din adâncul inimi
Şi cerul îl veţi moşteni;
Iar jertfa şi cu rugăciunea
s-o combinaţi voi tot aşa.

Cuvântul evangheliei
Să îl citiţi o dragi mei;
S-aveţi putere de-a veghea
Căci lume-aceasta este rea.

Şi tot ce-am spus să împliniţi
Atunci cerul îl dobândiţi
Odată vă veţi bucura
Când de aicea veţi pleca.

duminică, 3 decembrie 2006gl