Prieten îmi ești

Prieten îmi ești,
Când iar seara se lasă,
Să fiu în ea singur,
Vre-o dat n-ai lăsat,
Ai chipul de înger,
Pe mări ridicate,
Pe brațul Tău mare,
Mereu sunt purtat.

Aproape mi-e harul,
Ales sunt de Tine,
Să fiu cunoscut,
Când de sus vei veni,
Nu tac în tăcere,
Cântarea mi-e pasul,
Iubirea-mi da aripi,
Să nu pot opri.

Cu mine mereu,
Ești doar Tu sfinte Tată,
E doar primăvară,
În inima mea,
Sub norii de-aramă,
Pe-o piatră ce-i rece,
Îmi vărs și amarul,
Ca Tine cândva.

Sub ploaia măruntă,
Găsesc fericirea,
Căci numai la Tine,
Mi-e gândul mereu,
Prietenul vieții,
Îmi ești Tu Isuse,
Ce-mi dă ajutorul,
Atunci când mi-e greu.

Ești soare pe ceruri,
Când iar răsăritul,
L-aduci când strigarea,
La Tine-a ajuns,
Odihnă-mi ești Doamne,
Tărie în toate,
De mine vre-o dată,
Nu stai Tu ascuns.

La Tine eu calea,
Spre viaț-am găsit-o,
Doar Tu călăuză,
Îmi ești pe pământ,
Te văd noaptea-n stele,
În zi peste toate,
În inimă Doamne te am,
Și în gând.
Amin