Pribeagul

Pribeag şi călător

Sunt un pribeag pe aceast pământ fără de ţară
Rătăcitor prin lumea plină de păcat
Dar am un dor, şi o voce ce îmi spune
Tu eşti copilul meu răscumpărat

Sunt anonim pierdut in marea lumii gloată
Un om fără de ţel fără de nume
Dar simt o mână binecuvântată
Ce zilnic caută paşi să-mi îndrume

Sunt zdrenţuit în orişice mândrie
Sunt un orfan uitat la colţ de drum
Dar e o voce blândă ce mă întreabă
Nu vrei sa fi copilul meu deacum?

Am pus în tine gândul veşniciei
Ţi-am dat un dar atât de minunat
Şi te-am chemat să fi o mărturie
În veacul acesta atât de întunecat

Să fi lumina care-i luminează
Pe cei căzuţi în marea de păcat
Să urce-n barca mântuirii mele
Mergând înspre limanul mult visat

Şi când vor trece peste valuri grele
Şi marea va urla învolburată
Adule aminte că eu sunt acela
Ce porunceşte mărilor să tacă

Sunt farul care-i luminează-n noapte
Sunt călăuza celor apăsaţi
Mântuitorul ce sa dat la moarte
Pentru poporul de răscumpăraţi

Iar la sfârşit când vor ajunge acasă
Vor ancora pe ţărmul mării de cristal
Îi voi primi cu braţele deschise
Pe toţi răscumpărați mielului prin har