Pribeag și străin...

Pribeag și străin...
Într-o lume de chin
Atât de necunoscută
Uneori chiar nedorită.

Poate deseori te-ai întrebat
Cu sens și întristat:
"Ce este viața?"
O întrebare destul de simplă,
Dar de mulți neînțeleasă.

O întrebare care aduce tulburare;
dar fără nici o rezolvare.
Te simți trist, obosit,
apăsat de dureri și păcat.

Alergi prin lume cu pași grăbiți
Crezând că nu vei mai fi robit,
Privești în jur și în abis...
Și parcă spaima te-a cuprins.

Te lupți, dar parcă nu reușești,
Să uiți tot ceea ce greșești.
Apoi... cazi doborât la pamânt,
Și parcă... deja ai fost înfrânt.

Te găsești într-un larg război
plin de lupte vioi...
Ajuns în frunte;
ca pe o sprânceană de munte.

Vrăjmașul râde vioi
că viața ta e plină de fiori.
Fericit că nu poți ține capul sus
și... deodată... cazi răpus...

Privești spre pământ și spre zări,
Și din ochi o lacrimă ușor răsări.
Lacrimi de durere încet năvăli;
Dar deodat... o lumină licări...
Și parcă... ușor și încet tresări.

Apoi îți zici: , , unde e iubirea?
ca să-mi inunde inima cu fericirea
ușor și lin să capăt eliberarea
și să uit de toată disperarea...

Visând o clipă, te trezești din nou
și parcă deodată, dispare orice ecou
și simți deodată cum întreg pământ
e peste sufletul înfrânt...

O, iubit călător,
cu suflet trist și plin de dor
auzit-am eu de o iubire divină
care durerea o alină.

E o iubire curată și pură
și dintr-un singur izvor ea curde
izvor curat și nepătat
și de Dumnezeu ne-a fost dat.

Prin Fiul Său Cel Sfânt
I-a trimis o lumină pe pământ
chiar dacă nu a avut păcat
totuși pentru noi viața Și-a dat.

Disprețuit și părăsit
A acceptat să fie batjocorit
scuipat, pălmuit, hulit
Și, stii tu pentru cine?
pentru mine și tine.

A acceptat să-Și ducă crucea în spinare
sub arșița grea de soare
toate le-a luat asupra Lui
De ce nu aduci păcatele Lui?

A stat pe lemn în soare
curgându-I sângele șiroaie
soarele bătea strălucitor
peste sângele închegat ușor.

În acea zi plină de mister
și EL privea cu ochii înspre cer
sfâșiat de marea durere
ca să-ți aducă mângâiere.

Ce iubire și ce har,
ce dragoste și ce jar
ți-a dăruit cel mai mare dar
și mântuirea ți-a dat-o în dar.

I S-a pus cununa de spini
pentru noi, niște străini
Sângele ce a curs
cel omenesc și cel divin
e ca tu să fii scăpat de chin.

și să primești în dar pace și alin
De aceea chiar acuma vino,
apleacă-te la cruce jos
și cheamă-L pe Isus Hristos.

El e atât de aproape de tine,
El stă și bate de ceva timp,
De ce mai ții ușa inimii încuiată?
Nu vrei să intre dragostea adevarată?

Oare e greu ceea ce ți se cere?
ca să scapi de chin și durere,
Isus e aici și te primește
și iertare în dar îți dăruiește.

Viața îți va fi schimbată,
doar cu iubirea adevarată
și vei simți asta dintr-o dată,
cum Îl vei primi din inima toată...

Pierdut și păcătos am fost și eu
cautând pacea prin lume și-n eu
dar zadarnic nicaieri nu găseam
uscat și flămând de iubire.

Mă uitam în orice privire
și găseam doar furie
credeam că pacea nu mai există
în această lume ateistă.

Dar dintr-o zi din nori și ploi
s-a prefăcut într-una cu flori
M-a salvat El, Mirele Emanuel
și-acum privirea îmi este spre El.

O, călător, astăzi te îndemn
dacă vrei să fii un om demn
plin de tărie și credință
ca să poți avea biruință.

Ca să poți primi al păcii har
și să dispară tot ce-i murdar
vino chiar acum la altar
și adă-ți viața Lui în dar.

Atunci vei înțelege ce-i viața
într-o iubire plină de speranță
vei simți cum deodată întreg pământ
ți se va lua de pe sufletul înfrânt
într-o adiere sfântă de vânt.

Deodată vei simți cum bucuria
îți va inunda inima cu fericirea
vei uita de tot ce-a fost
și de timpul pierdut fără rost.

Vei începe o viață nouă
plină de tărie și-o speranță vie
de aceea, grăbește-ți astăzi pasul
și ascultă-I Domnului glasul,

ce te strigă astăzi cu tărie
și te cheamă în a Lui Împărăție
nu refuza a Sa chemare
ce vrea să-ți aducă salvare.

Azi e ziua ta, o, nu uita!
Azi glasul sfânt te-a strigat
și vrea să te scape din păcat
Mâine ziua nu e a ta
Te rog... asta nu uita... ! ! !

Amin