Prezența Ta mereu mă-nviorează

Prezența Ta mereu mă-nviorează,
Mi-aduce bucurii neâncetat,
Să uit durerea cea care m-apasă,
Să nu mai fiu adânc eu întristat.

Mi-aduci doar dimineți ce-s fericite,
Căci soare ești doar Tu în viața mea,
Cu Tine chiar și ploaia e frumoasă,
Și iarna are frumusețea sa.

Prin Duhul sfânt îmi cercetezi ființa,
Odihnă dai Tu sufletului meu,
Tu faci și timpul mai ușor în clipa,
Când strig la Tine-n ceasul cel mai greu.

Mi-aduci lumină-n noaptea-nfricoșată,
Sub stele urma Ta s-o văd mereu,
Să nu sfârșesc în veșnicia morții,
Ci doar pe-a Tale brațe Dumnezeu.

Prezența Ta mi-e doar o duioșie,
Ce nimenea nu poate să mi-o dea,
La Tine am găsit acea iubire,
Nicicând ce nu se poate termina.

Mi-aduci mereu o pace negrăită,
Când Tu cutremuri Doamne-ntreg pământ,
Lași liniștea în mine să se-așeze,
Să am mereu pe buze eu un cânt.

Mereu o bucurie mi-este viața,
Căci eu pe Tine-n ea te-am întâlnit,
Mi-e soarele aprins și-n miez de noapte,
De nimeni nu pot fi aici învins.

În fața mea ești Tu întotdeauna,
Cu-a Ta prezență Tu mă înconjori,
Îmi dai speranță zilei minunate,
În doi când vom fi noi de după nori.
Amin