Pretul inchinarii

Daca vreau cu reverenta sa-L slujesc pe Cel Maret,
Mi se cere dedicare: sa platesc mereu un pret
Mantuirea-i garantata prin jertfirea lui Isus,
Dar aceasta presupune sa nu fiu de rau sedus

Daca vreau ca nerabdarea catre rau sa nu ma-mpinga,
Trebuie sa am ca Domnul, o blandete indelunga!
Las mania la o parte caci ea face jocul firii,
Iar aceasta practicata, nu-I pe plac, Dumnezeirii.

Cand la rugaciune , fratii, merg si stau in staruinta,
Iara eu nepasator ma complac in necredinta,
Nu sunt gata pentru Domnul sa platesc si pretul tot,
Ci, o motivez cu scuze: “am facut atat cat pot”.

Cand, Isus, in toiul luptei imi indica sa persist,
Imi arunc echipamentul, motivand ca nu rezist…
Astfel eu pe frontul vietii imi aleg o scurtatura,
Care-mi va scurta razboiul pan’la sfertul de masura

Nu-i usor sa ma opun far-a face compromis,
Sa nu calc deloc Cuvantul, Domnului, ce este scris
Si de aceea stau de veghe renuntand la “dreptul” meu,
Acceptand cu tot ce am sa-L slujesc pe Dumnezeu.

Practicand credinta vie fara sa reduc din prêt,
E sublima dedicare pentru-un Tata asa Maret…
Calea, ce spre Viata, duce, are doar un singur sens,
Iar o-ntoarcere grabita va atrage-un rau imens.

Doamne Sfinte da-mi putere sa raman sub sfantu-Ti steag,
Oferind tot pretul mare de crestin aici pribeag…
Iti implor tot arsenalul sa razbat in asta lume
Far-a face compromisuri dezicandu-Ti Sfantul Nume.
Amin