Prețuirea însărcinării

Prețuirea însărcinării

Trăim o vreme de-ndurare
Așa cum nu o merităm
Când fiecare, mic sau mare
Așa răspundere purtăm.
Atâtea daruri minunate
În orice zi cu toți primim
Cu bunătate ne sunt date
Pe cale să le folosim.
Sunt daruri date cu iubire
De către Cel ce ne-a creat
Ce ne dorește-n fericire
În locul binecuvântat.
Să folosim cu-nțelepciune
Tot ce primim, ce ne e dat
Prin trai să putem astăzi spune
Tot ce-i frumos de cuvântat,
Ca să cunoască fiecare
Ce-i bine și e de știut
Și cum să umble pe cărare
Mai cu avânt ca la-nceput.
Se cade să trăim cu frică,
Cu frica de a nu da 'napoi
Chiar de credința ne e mică
Să ne luptăm să nu fim goi,
Căci timpul cât avem suflare
Ne este dat să-l prețuim
Nu să trăim cu nepăsare
Și nu nelegiuiți să fim.
Avem un grai ca și comoară
Pe care-o folosim greșit
În loc să 'nalțe ea doboară
Adesea când nu am iubit.
Un cuget avem ce ne-nvață
Că nu e bine cum trăim
Și că avem o altă față
Ce-o arătăm când viețuim.
Avem de la Cel Sfânt mișcare
Putem păși pe-acest pământ
Dar ne dorim pe-a Lui cărare
S-avem umblet curat și sfânt?
Așa de des cu răzvrătire
Îndepărtați de casa Lui
Noi alergăm fără iubire
Purtați de chipul veacului,
Căci nu dorim a Lui prezență
Și voia Lui n-o mai urmăm
Scuzându-ne în aparență
Că e prea greu să ascultăm.
Azi poftele înșelătoare
Atât de lesne le urmăm
Fără a ști că spre pierzare
Cu orice pas înaintăm
Și nu ne punem întrebarea
Când vom dori a cugeta
La suflet văzându-ne starea
Și cât vom mai dori așa.
Mai mult acum ca niciodată
E vremea să ne pocăim
Spre-a fi cu inima curată
Și pe cărarea Lui să fim,
Căci totul trece și se duce
Și în curând vom regreta
Că am trăit fără o cruce
Rătăcitori de voia Sa.
E vremea s-avem prețuire
De El și de tot ce ne-a dat
Și să trăim plini de iubire
Ca un exemplu minunat,
Cu suflete înnobilate
Prin Duhul și Cuvântul Lui
Și-nveșmântate-n bunătate
Și în mireasma cerului.
Astfel trăind doar în lumină
Și prețuind oricare dar
Va fi umblarea noastră plină
Și presărată cu mult har,
Pe care dacă cu iubire
Îl vom dori și prețui
Vom învăța cu mulțumire
În orice ceas a viețui.
A vieții sfântă-nsărcinare
Mai grabnic s-o îndeplinim
Până nu vine clipa-n care
Puțin am mai dori să fim,
Puțin să mai lucrăm în vie
Măcar o clipă, un minut
Dar vremea-atunci va fi târzie
Căci n-am lucrat când s-a putut.