Praznicul Rusaliilor 1938

Neuitat părinte Iosif, azi la Praznic de Rusale
iată-ne întâia dată împrejurul crucii tale
după cum ne-ai spus în viață iată fiii tăi din țară
care nici într-o prigoană Cauza sfântă n-o lăsară
care-au mers mereu prin lupte și prin încercări nainte
după pilda ta înaltă, după-ndemnul tău fierbinte,
au venit aici ca astăzi să-ți aducă fiecare
după cum ți-a fost dorința câte-o lacrimă și-o floare
neuitând recunoștința cu iubire neschimbată și fierbinte.

Suntem mai puțini la număr căci mai mare e prigoana
mai aprinsă-i contra noastră astăzi ura lui satana
și mai mulți sunt cei ce Lupta pentru Domnul o trădară
duși în oastea cealaltă, sau mergând în lume iară.

Prea era pustia mare, prea erau prigoane multe
sau prea mare pofta cărnii, n-au putut să nu le-asculte
prea era cărarea strâmtă după Domnul să mai meargă
s-au întors spre loc mai neted și spre calea cea mai largă,
au întors din nou acolo unde-i liniște și pace -
unde nici satan nici lumea greutate nu le face.

Și fiindcă noi părinte nu urmăm a lor dorință
ne-aduc tot mai multe piedici, strâmtorări și suferință
ne iau totul numai ochii pentru lacrimi ni-i mai lasă
astăzi iată ne alungă până și din Sfânta Casă
ne alungă fără milă, fără teamă, plini de ură,
ca să se-mplinească astfel tot Cuvântul din Scriptură,
nimeni nu vrea să ne-asculte, nu vrea nimeni să ne vadă
și dreptatea cauzei noastre nu vrea nimeni să ne-o creadă,
nu e pentru noi pe lume nici un loc și nici o casă,
noi lăsăm pe toți în pace, pe noi nimeni nu ne lasă,
neținând azi nime-n seamă ce e drept și libertate
cel mai tare-și face singur legea-n voie și dreptate.

Alungați de toți cu ură și-n privire și-n cuvinte
iată, am venit aicea la mormântul tău părinte
căci sub glia ta-nverzită și sub crucea ta sihastră
e-ngropată-n lume-o parte scumpă din ființa noastră,
tu ne-ai fost pe lumea asta mult mai drag decât un tată
de la tine toți întors-au cu durerea mângâiată
și cu inima aprinsă gata de orice durere
dacă lupta pentru Domnul și mai mare ne-o va cere.

Dar tu ești în Cer părinte, iar durerea noastră multă
Domnului o spunem numai, căci doar El ne-o mai ascultă
Mâna Lui ne izbăvește căci urechea Lui ne-aude
când căzuți ajuns-am pradă la caiafe și la iude.
Azi sub scutul crucii tale de săgețile dușmane,
unii altora-mpreună ne legăm atâtea rane
și-ndemnându-ne-mpreună ne-ntărim în lupta sfântă
lângă crucea și mormântul care-atîta ne cuvântă,
și-ntăriți în legămîntul ce ne strânge pe vecie
vrem și mai înalt să-ți ducem luminoasa ta solie
vrem mai mult curaj în luptă s-arătăm. Și mai curată
să trăim mărturisirea ce ne-a fost încredințată,
vrem mai sus purtând solia ce-am primit-o de la tine
Oastea Domnului s-ajungă pe nălțimi de slavă pline.

Lângă crucea ta spre Domnul ne rugăm cerând tărie
și-ajutor să ducem lupta neclintiți cu vrednicie,
roagă-L și tu Sus pe Domnul să ne dea credință tare
și-ndrăzneală să învingem orice greu și strâmtorare
ca Isus Biruitorul să ne dea puteri ne-nvinse
să-I trăim cu fapta voia și cu suflete-aprinse,
iar în clipa când vom trece la răsplata Lui slăvită
să-I lăsăm Lucrarea tare, luminoasă și unită.