Praful din palma

Cand imbrancit de oameni cazut-am in durere
Si cand furtuna mare a frant a mea putere...
Am incetat sa lupt cu visele desarte
Ce mi-au strapuns fiinta cu un fior de moarte.

Am cercetat multimea,m-am cercetat pe mine
Am cercetat cetati ce-au devenit ruine,
Mi-am indreptat privirea spre tot ce ochiu' incanta
Si am simtit in mine cum inima mi-e franta.

Taras m-am pus de-o-parte si am privit la oameni
Am vrut sa vad ce seceri din bobul care-l semeni?
Dar rodul asteptat nu il vedeam s-apara
Si-asa trecu o zi,acoperiti de-o seara.

In noaptea cea adanca cand truda se sfarsise
Si cand in miez de noapte luminile sunt stinse,
Nu poti vedea prin ziduri durerea grea din suflet
Nici latul care strange din ne-nteleptul umblet.

O,de-am lua in seama ce spune Eclesiastul
Caci goana dupa vant trudim sub ceru-albastru
Sau de-am lua ca pilda pe cel ce-a strans avere
Si-a fost numit nebun ca sa-ncrezut in ele.

Desertaciunea bate la porti la usi deschise
Si omul strange-n pumni comori,sperante,vise...
Prefera sa alerge dupa sclipiri de-o clipa
Si nu se mai gandeste ca viata trece-n pripa.

M-am hotarat degraba sa urc mai sus pe-un munte
Sa pot privi si cerul sa-l pot simti pe frunte,
Si-am inceput sa vad ce omul jos nu vede
Si-am inceput sa simt,si-am inceput a crede.

Privirea-mi luminata cuprinde tot pamantul
Si-o viziune sfanta imi limpezeste gandul.
Un sususr bland imi spune sa bag bine de seama,
"Azi urca-te pe stanca,Isus Hristos te cheama!"

Ca vulturul in zbor,m-am asezat pe stanca
Cantand de bucurie,fiind scos din groapa adanca.
Si-am inceput sa strig ca jertfa de pe cruce,
Il vindeca deplin pe cel ce vrea sa urce.

Dar glasul meu parea in zgomot sa se stinga,
Multimea alerga,scopul sa si-l atinga.
Doar doi sau trei curiosi pareau sa-ncetineasca,
Si unul dintre ei pe Domnul sa-L primeasca.

Am inteles ca lumea nu cauta iubire,
Nu cauta nici pace,nici gram de fericire.
Ci doar isi strang in pumni dorintele desarte,
Ce-aduc prapad,necaz,durere si-apoi moarte.

Si am privit curios sfarsitul lor de trai
Si am vazut ca multi nu se gaseau in rai.
Ci alungati de-a pururi in iaz de foc incins,
Priveau in palma praful ce-n viata s-i l-au strans.

Si-acum asculta bine tu omule in viata,
Hristos imparte lumii cea mai buna povata.
De nu cauti de azi a Lui Imparatie,
Pierdut vei fi pe veci in chinul ce-o sa fie.

Amin!
Poezie scrisa pe 06.10.2009