Povestea unui scaun gol

Un scaun gol de ar putea sa strige
Ne-ar spune o poveste dura pentru noi
Povestea unui om care se pierde
In lume-aceasta cruda , uneori .

Pierdut , fara speranta , fara pace
Un om se duce dintre noi
Noi nu stim ce-am putea a face
Ca omul sa se-ntoarca iar la noi

A fost odata plin de pasiune
Pentru Cuvant si pentru fratii sai
Dar totul s-a pierdut din ... neveghere
Sau poate noi am fost prea rai

Poate ca predica a fost prea dura
Poate ca muzica l-a enervat
Nu stim cu ce-are legatura
Dar stim ca omul nostru a plecat

El a plecat fara regrete
In lumea plina de pacat
Noi stim ca lumea il va frange
Dar el nu stie , e-ntristat

Si astfel in bisericuta noastra
Un scaun a ramas neocupat
Iar noi ne intrebam cine-i de vina ?
De ce-a plecat ? De ce-a plecat?

Sunt intrebari fara raspunsuri clare
Iar noi privim cu totii intristati
Domnul sa aiba astazi indurare
De toti ce inca sunt indepartati


Un scaun gol e o poveste trista
Ce poate n-are legatura si cu noi
Cantam , muncim si-avem o lista
Cu tot ce am facut doar noi , doar noi

Dar Duhul inca ne indeamna
Sa fim lumina , sa traim curat
Si poate cei pierduti o sa se -ntoarca
Si-o sa ne bucuram neincetat

Si poate scaunele-or sa se umple
Cu oameni sfinti si preacurati
Ce vor trai in asta lume
Ca niste oameni inviati .