Povestea spune că-n trecut

Povestea spune că-n trecut. . .

Povestea spune că-n trecut
Căţeii cu-a lor rasă
Aveau cu totul alt statut
Şedeau cu noi la masă.

Erau serviţi cu tot ce-i bun,
Poftiţi mereu în faţă
Şi-aveau…ce-aş mai putea să spun
Dădeau chiar şi povaţă.

Dar bucuria au pierdut
Şi au uitat cu totul
Ce părtăşie au avut
Şi care le-a fost locul.

În lumea lor de s-ar închide
Un om pentru povară,
O cale nouă s-ar deschide
Şi ar ieşi afară.

Tăcere e în adunare.
O linişte deplină.
Chemarea este mult prea mare
Să las tot ce-i lumină.

Povestea spusă înc-o dat’
Aduce-un alt ecou.
Să vă mai spun ce s-a-ntâmplat
Ceva cu totul nou.

Când se juca în foişor,
În bucurie, singurel,
Un glas şiret vine uşor,
Copilul. . . , să îl ia la el.

Şi amăgit de promisiuni
Şi vorbele viclene,
Sub vrajă şi înşelăciuni
Fiinţa lui şi-o pierde.

În lumea lui de s-ar închide
Un om pentru povară,
O cale nouă s-ar deschide
Şi ar ieşi afară.

Un freamăt prinde adunarea
Şi toţi sunt în picioare,
Căci pentru tata e chemarea
Şi-i gata de plecare.
…………………………….
De vezi în om doar un căţel
Murdar şi fără casă
Nu te grăbeşti s-alergi la el
Şi poate că nu-ţi pasă.

Dar dacă vezi un domnitor
Un fiu plecat de-acasă
În inimi se aprinde-un dor
Şi-l vrei din nou la masă.

De Dumnezeu ai fost zidit
Să-i fii împărăţie
Dar prin păcat ademenit
Umblai în pribegie.

A luat în Sine chipul tău
Isus venind în lume
Să-mpărtăşească chipul Său
Şi să îţi dea un nume.

Hurdubae Grigore, 30. 07. 2013