Povara cocoşatului

Motto: ""Smeriţi-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorarile voastre, căci El Însuşi se îngrijeşte de voi."" 1 Petru 5:6-7.


Într-un oarecare sat
Locuia un cocoşat,
De la mijloc părea frânt
Privea numai în pământ.
S-ar fi bucurat nespus
Să poată privi în sus,
Inspre cerul nstelat
Şi de soare luminat.
Şi îngenunchind mereu
Se ruga lui Dumnezeu:
- "Ajută-mă, bunule Tată,
Să mai văd măcar odată
Oamenii-ntâlniţi, în faţă,
Munţii care se înalţă,
Mândrul soare când răsare,
Luna când pe cer apare".

Într-o zi...
Gârbovit şi cocoşat
Se-ntorcea omul în sat,
Şi la puntea peste vale
Un înger îi iese-n cale:
- "Omule, dacă se poate,
Spune-mi, ce duci tu în spate?"
- "Ce să duc? Îmi dau silinţa
Să-mi port singur neputinţa
De-a privi şi eu în sus
Să dau slavă lui Isus!"

Îngerul întinde-o mână
Obligându-l să rămână:
- "Dă povara ta încoace
Ca să poţi privi în pace,
Dă-o-ncoace când ţi-o cer,
Ca să poţi privi la cer!"
...........
Cum vuieşte întreg satul
Când le spune " cocoşatul"
Cu tot felul de-amănunte,
De-ntâlnirea de la punte;
Şi toţi văd acum urmarea
Că e drept ca lumânarea!

Chiorul, un sătean de frunte
Fuge repede la punte,
Vede îngeru-n cărare
Şi strigă în gura mare:
- "Hei! Cocoşatul aşa spune
Că ai făcut o minune,
De-i aşa... la o adică
Fă-mi şi mie una mică,
Vindecă-mi ochiul beteag!"
Zice chiorul cu arţag.

- "Să vedem dacă se poate...
Spune-mi, tu ce duci în spate?"
- "Ce să duc? Că nu-s prost doară
Să mai duc şi vreo povară!
Chiar nimic nu duc şi, basta!"
- "Atunci du povara asta!"
Zice; şi pe neaşteptate
I-aruncă cocoaşa-n spate,
De se-ntoarce-acum în sat
Chiorul...chior si cocoşat!
..............
Fraţilor să nu uitaţi
Că toţi suntem cocoşaţi,
Toţi avem poveri de dus
De privim cu greu în sus.
Unii-s cocoşaţi de ură,
Alţii de ce scot din gură,
De răutate şi mânie,
De pizmă şi viclenie.
Unii sunt lăudăroşi,
Alţii trufaşi, mincinoşi,
Plini de pofte pământeşti
Şi de gânduri strict lumeşti.

Însă noi suntem chemaţi,
- Cei trudiţi şi-mpovăraţi -
Să Îl urmăm pe Isus
Şi-om putea privi în sus.
Dar este adevărat:
Ca să scăpăm de păcat,
Trebuie sinceri să fim
Şi să îl mărturisim.
De poverile din spate
Cu tot felul de pacate,
Poti scapa de ai credinta
Si traiesti in pocainta:
Si rugandu-te, le-ai pus
Inaintea lui Isus.

Cine păcatu-l doseşte
Şi nu îl mărturiseşte,
Acela nu propăşeşte
Şi Domnul îl pedepseşte.
Dar cine îl recunoaşte
Mila Domnului cunoaşte!
Amin!