Poți avea în lume totul

Poți avea în lume totul, aur, case, bogății,
Tot sărac vei fi de-n viață, nu ai dragostea dintâi.

Poți să ai tu la picioare, lumea cu folosul ei,
Dacă ești fără de Domnul, ești sărac nu printre-ai Săi.

De ți-e viața în plăcere, tu ești fără de Hristos,
Vei sfârși în locul care, el nu este luminos.

Ea nu poate-a te conduce, către locul cel divin,
Căci în el ajung aceia, care plâng... și doar suspin.

Poți să ai tu bogăția, ce ți-o dă acest pământ,
Ești sărac... căci bogăția, veșnică e-n cerul sfânt.

Este sus... ea este vie, chiar și tu o poți avea,
Este ea o bogăție, ce nu se va termina.

Poți sa ai un nume mare, și să fii tu cineva,
Ești sărac de nu ai nume, Domnul ce îl poate da.

Ești sărac de n-ai credință, ești sărac oricine-ai fi,
Căci nu poate bogăția, pământeasc-a mântui.

Poți să ai tu bucurie, când senină-i viața ta,
Însă cea adevărată, printre lacrimi este ea.

De n-o simți când bate vântul, printre valuri de n-o simți,
Ești sărac în rătăcire, nu pe urma celor sfinți.

De nu-ți este astăzi haina, numai dintr-o cusătură,
Ești sărac... și ai pe tine, haina plină ce-i de zgură.

Și această bogăție, pământească ce o ai,
Te va duce-n iad pe tine, nu te poate duce-n Rai.

Nu-i târziu. . mai este vreme, ca să strângi astăzi comori,
Însă cele pentru ceruri, care sunt ele valori.

Bogăția pământească, ea te va robi mereu,
Slobod ești doar în slujirea, care-i pentru Dumnezeu.

Strânge fapte, strânge roade, ce sunt după voia Sa,
Faptele deșertăciunii, viață ție nu-ți vor da.

Pentru ceruri alergarea, să îți fie zi de zi,
Căci acolo bogăția, nici-odat nu va sfârși.