Porumbiţa

Ce frumoasă eşti, iubito...
Ochii tăi, de porumbiţă
M-au înduioşat pe loc...
Am pus totul la bătaie
Am pierdut totul în foc...
Dragostea nu am stârnit-o
Până nu te-am cunoscut...
Ce mă mistuie iubirea,
Mare-i focul început...
Inima tu mi-ai răpit-o
Nu prin gesturi şi priviri,
Cât mai mult m-au încântat
Sfintele tale trăiri...
Tu, eşti o deosebită...
Tu, nu eşti ca celelalte,
Care fac, ce face lumea,
Prin umblările ciudate
Tu de fapt, nu eşti „ciudata”...
Lumea te batjocoreşte:
Că trăieşti în curăţie
Că îţi place să te rogi,
Nu eşti plină de mândrie,
Chiar de frumuseţea ta
A ajuns de mult vestită,
Tu n-ai vrut să fi-nălţată...
Ai o inimă smerită...
Tu eşti ca şi o scânteie
Între flăcările multe...
M-a atras deosebirea:
„Domnul o să mă asculte”.
Mulţi s-au perindat să-ntrebe,
Dar nu toţi au fost serioşi...
Că în lumea asta mare
Mai sunt unii mincinoşi.
Unii vor să se distreze,
Alţii vor ca să cunoască,
Unii vor să le cedeze
Fetele să cadă-n plasă...
Prea puţini sunt ei, aceia,
Ce au frica lui Hristos:
Ei sunt hotărâţi să facă
Numai bine! dar la toţi...
Scopul este o familie!
Nu plăceri, deşertăciune,
Vorbe multe şi minune:
Astăzi este chiar la modă
Să fii prieten, cu oricine...
Dacă prieten nu-ţi e Domnul,
Nu intra în prietenie...
Cinste mare pentru tineri
Care s-au păstrat curaţi!
Vai de tinerii aceia
Care umblă toţi pătaţi...
Dar ferice pentru sfinţii
Care vor căsătoria!
Ei sunt gata de jertfire
Ei sunt puşi în foc cu totul...
Suferă pentru iubire
Înţeleg care e rostul...
Iar logodna e făcută
Să arate că dreptatea
Este sfântă, arătată,
Cum este sinceritatea...
Când priveşti la porumbiţă,
Te-ai îndrăgostit de ea...
Tu, ce crezi în Evanghelie...
Asta este dragostea...
Cum Hristos S-a dat ca jertfă
Pentru porumbiţă,
Tot la fel şi voi să faceţi,
Viaţa fericită...
Porumbiţa o să zboare...
Nu uitaţi în clipa asta
Că în timp va veni ceasul,
Despărţirii, iar în doi,
Viaţa asta e prea scurtă
S-o petreceţi amândoi...
De aceea, preţuiţi
Timpul care v-a rămas
Să trăiţi după Scriptură,
Să se-audă doar un glas...